Puține clădiri din România au reușit să mă impresioneze atât de mult precum Cazinoul din Constanța.
Am avut privilegiul să îl văd în două momente complet diferite ale existenței sale: înainte de restaurare, când timpul își lăsase puternic amprenta asupra lui, și după renovare, când și-a recăpătat strălucirea care l-a făcut celebru în întreaga Europă.
Îmi amintesc perfect imaginea lui de acum câțiva ani. Chiar și degradat, cu urmele anilor vizibile pe fațadă și în interior, avea o frumusețe aparte. Era imposibil să îl privești fără să îți imaginezi eleganța epocii în care fusese construit, serile strălucitoare de pe malul mării și poveștile oamenilor care îi trecuseră pragul. În starea lui de atunci exista o melancolie greu de descris, un amestec de măreție și tristețe.
Astăzi, după restaurare, sentimentul este complet diferit. Cazinoul și-a recăpătat eleganța arhitecturală, detaliile spectaculoase și frumusețea care l-au transformat într-un simbol al Constanței și al României. Parcă vezi din nou spiritul Belle Époque reflectat în fiecare ornament, în fiecare sală și în fiecare priveliște către mare.
Poate tocmai faptul că l-am văzut în ambele ipostaze mă face să apreciez și mai mult ceea ce s-a realizat. Am putut vedea atât fragilitatea patrimoniului nostru, cât și importanța de a-l salva și de a-l transmite generațiilor viitoare.
Sunt clădiri frumoase și sunt clădiri care spun o poveste. Cazinoul din Constanța face parte din a doua categorie. Iar astăzi, după ani de așteptare, povestea lui continuă într-un mod care ne permite tuturor să îi redescoperim splendoarea.
Dacă l-ați văzut doar înainte de restaurare, merită să reveniți. Dacă îl vedeți pentru prima dată acum, încercați să vă imaginați cât de multă istorie, câtă răbdare și câtă speranță se ascund în spatele acestei renașteri spectaculoase.
Uneori, cele mai frumoase restaurări nu redau doar o clădire, ci și o parte din identitatea unui oraș și din memoria unei țări.